Ion D. Stancescu (1968-1973)

Nascut in Ploiesti  la 20 Septembrie 1911. A absolvit Liceul Sf. Petru si Pavel din Ploiesti, ca Premiant de Onoare si inscris pe Tabla de Marmora a Liceului.

1930 – 1936 a absolvit Scoala Politehnica din Berlin, cu diploma de Inginer Termo-electrician, obtinand Diploma  “summa cum laude” si premiul “Werner von Siemens”.

1936 – 1939 a lucrat la Firma Siemens, in vederea studiilor de Doctorat, la Departamentul de Centrala electrice.

Din August 1939 a revenit in Bucuresti, fiind concentrat, pana in Martie 1941 cand a fost in continuare mobilizat pentru lucru la Soc. Generala de Gaz si Electricitate din ucuresti, ca Sef al serviciului de Dispecing si din 1942 al Departamentului de Lucrari Noi Gaze Naturale – retele de transport si distributie.

Dupa Nationalizare, in cadrul Ministerului Energiei Electrici, pe linia electrificarii si termoficarii industriale si urbane.

1951 – 1961 Sef de Sector si Inginer Sef la Institutul de Studii si Proiectari Energetice.

1961 – 1968 Director Technic in Minister Energiei Electrice.

Din 1970 a avut contract cu Natiunile Unite pentru un Studiu de ameliorare a utilizarii energiei, in diferite zone si tari in dezvoltare.

In 1971 fost cooptat ca expert in proiectul Natiunilor Unite pentru Peru, organizand Societatea Nationala de Electicitate ( Electro-Peru) si Institutul National de Cercetari Energetice si Inginerie Electrica (INIE).

Din 1973 a lucrat in calitate de consilier energetic special la ONU in New York avand proiecte, studii si  coordonari in diferite tari ( Mexic, Bénin, Ouganda, Péru, Chypru, Equateur, Asia Orientala, Burundi, Togo, Columbia, Djibouti, Somalia, etc. )

A participat si organizat conferintele internationale de energie.

Din 1948 pana in 1957 a lucrat si ca Profesor Asociat la Politehnica; din 1957 ca Profesor Partial, iar din 1966 a primit titlul de Profesor Universitar. A primit si titlul de Profesor Emerit.

Vorbea curent limba germana, engleza, franceza si spaniola.

A publicat peste 95 de lucrari din care 32 in strainatate, cartea “Bazele tehnice si economice ale termoficarii”, in colaborare “ Termoenergetica Industriala” si in 1985 lucrarea “Energy and Nuclear Power Planning in Developing Countries”.

A antrenat multe cadre din productie si din Politehnica la diferite proiecte din strainatate in cadrul activitatii ONU.

Dupa 1980 a mai lucrat pentru ONU si ca Expert International in Energie, la diferite proiecte, misiuni, conferinte, studii, congrese si Agentii Internationale.

A decedat la München in octombrie 1988.